"O viață fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară" (proverb suedez). Adică, nici eu, pur și simplu nu mi-aș putea imagina cum ar arăta un an fără primăvară, fără ghiocei, fără oameni fericiți care poartă cu drag mărțișoare în piept și care mai dau jos din haine, căci baba iarnă și-a luat cojocul și-a plecat. Și nu cred că există măcar un om care să nu iubească. O persoană, pe sine, un animal, un loc, obiect, ceva tot trebuie să iubești. Privește cu atenție în jurul tău și vei găsi ce să iubești: pe Dumnezeu.
Dragostea nu constă doar în iubirea unei persoane, ci mai ales în cea pentru Dumnezeu. Am fost creați din iubire ca să iubim. Și pentru că Dumnezeu ne-a dăruit viața din nesfârșită și neprețuită dragoste, cred că la rândul nostru trebuie să îi mulțumim. Și cum altfel, dacă nu iubindu-L, pe El, dar și pe oamenii din jurul nostru.
Vorbesc mult despre iubire. Dăruiesc iubire. Primesc iubire. Dar nu am ajuns să am parte de iubirea aceea totală la care toți visează. Nici n-am simțit-o și nici n-am primit-o. Am încredere totală că Dumnezeu îmi va da ceea ce mi se cuvine, ceea ce îmi este scris în planul său și am răbdare. Aștept. Chiar dacă până acum nu am avut parte de o dragoste "adevărată" știu că ea este foarte aproape de mine. Sau eu sunt foarte aproape de ea.
Cred în acele iubire unice și pentru totdeauna. Cred că poți iubi aceeași persoană o viață întreagă. Îmi doresc să fiu cu o singură persoană de la început până la sfârșit. Să fie .el.-ul meu și atât. Să țină iubirea noastră o eternitate.
Cred că iubirea schimbă oamenii. Atunci când iubești ești un om mult mai bun, mai calm, liniștit și atent. La ceea ce faci ca să nu-l rănești pe cel de lângă tine. Chiar și cei ce se cred insensibili, când dragostea le bate la ușă sau Cupidon le aruncă câte o săgeată, ajung să se îndrăgostească ca niște nebuni de iubire. Iubirea te schimbă.
Dumnezeu e în tot și în toți, așa că, atunci când iubim ceva sau pe cineva, îl iubim pe Dumnezeu... Iar de iubire nu scapă nimeni, oricât ar încerca :)
RăspundețiȘtergere