vineri, 27 februarie 2015

Cine sunt eu?!

 

  Sunt doar o fată oarecare, iar ceea ce pentru mine înseamnă totul, pentru alții poate nu semnifică nimic.

    Nu am așteptări prea mari de la viață și cu atât mai puțin de la oameni.
    Știu că sunt mulți cei care mă judecă, dar încerc să nu le dau prea mare importanță și să  îi respect pe cei ce mă respectă.
    Sunt o fire destul de pesimistă, dar încerc să dau vina pe adolescență și mă străduiesc să îmi înving acest defect. Nu văd viața în roz, albastru sau roșu pentru că nu văd de ce viața ar trebui să aibă vreo culoare. Dacă viața ta e gri, nu înseamnă că și a mea trebuie să fie.

    Nu cred în perfecțiune și detest să fac anumite lucruri doar pentru că și alții le fac.
    Sunt dependentă de curățenie și punctualitate, dar totuși știu că nu toți gândesc ca și mine și atunci nu pun la suflet fiecare ”pată”.
    Nu sunt de acord cu ideea de ștrand, club, discotecă. Poate par o ciudată, dar prefer să stau acasă citind o carte sau plimbându-mă prin natură. Aleg natura în fața a orice.
    Iubesc cărțile, școala, copiii mici, scrisul, filmele și muzica.

    Urăsc nesimțiții,egoiștii, parveniții, îngâmfații, idioții, oamenii lacomi, nemiloși și leneși, vagabonzii, invidioșii și disperații. Nu îmi plac doctorii, injecțiile (nici acelea de la mate) și cei care se cred superiori, care te tratează cu superioritate sau indiferență.

    Sunt o sensibilă incurabilă și o romantică patetică, fapt pentru care păstrez în suflet fiecare moment frumos și încerc să găsesc ”frumosul” fiecărei persoane, partea sa bună, nevinovată, încerc să o înțeleg, să o susțin și să o admir.
    Sunt sinceră, corectă, urăsc minciuna și spun adevărul verde  în față atunci când ceva nu-mi place.
 
Nu regret nimic. Nu trebuie să regretăm nimic pentru că fiecare experiență a vieții, bună sau rea, consider că este o lecție din care învățăm să fim mai buni, mai înțelegători, să iubim sau poate chiar să ne distanțăm, să uitam, să lăsăm trecutul în urmă. Sunt conștientă că am făcut destule greșeli, dar nu regret nimic. Ci doar îmi pare rău.
    Nu spun niciodată ”Iartă-mă!” dacă nu simt că am greșit cu adevărat. Și nu obișnuiesc a spune ”Te iubesc” doar de dragul de a o spune. O spun atunci când o simt, chiar dacă mi-e destul de greu să o rostesc.

    Nu îmi place să vorbesc despre mine, iar părerile celorlalți nu mă indispun pentru că știu că nu mă cunosc și astfel nu sunt în măsură să vorbească despre mine. Le ascult părerile și nu încerc să schimb nimic la mine doar pentru că lor nu le convine propria-mi persoană.
    Dumnezeu este singura forță în măsură să mă judece și să mă pedepsească, prin urmare nu dau crezare oricărei răutăți ce îmi este adresată. Îl ador pe Dumnezeu și sunt sigură că îmi va fi mereu alături, mă va ajuta și mă va asculta.

    Sunt o fire sociabilă, dar exagerat de timidă atunci când mă îndrăgostesc și de multe ori îmi pare rău că nu găsesc replica potrivită la momentul potrivit.
    Sunt o încăpățânată de nedescris, orgolioasă, nu am un simț al umorului prea dezvoltat, destul de certăreață, ironică și sarcastică uneori, lipsită de curaj și poate prea tradiționalistă.

    Nu îmi văd viața departe de cărți, muzică, filme, prieteni, zâmbete și iubire, astfel că ”încerc să fac ca fiecare zi să fie cea mai bună”.


Adelina M.